Guvernul - o familie mai mare

Undeva, un tată a doi copii, după o zi de muncă, vine seara acasă beat.
Fară prea multe discuții lovește soția cu o pereche de palme, motivul: de ce nu l-a așteptat cu mâncarea caldă.

Ea îi răspunde: "Păi te-am așteptat la cină, ca de obicei la șapte, dar tu ai venit la unșpe' ";
soția mai primește o pereche de palme pentru opinie.

Fiica încearcă să mai destindă atmosfera și îi spune tatălui beat, că a luat nota 8 la matematică; primește și fiica o palma, că este "deranjat de la discuția cu soția".

Peste un timp vine si mezinul, mâncând dintr-un "cartof" (rest de prăjituri) primit pomană de la o vecină. "Tati, tati, mănânc o prajitură". Tată-l ripostează, printre sugițuri, îi dă una peste cap și îi spune : "Ce faci mă? O mănânci goală, de ce n-o mănânci cu pâine". Animalul, capul familiei, adoarme. Soția și copiii adorm și ei suspinând.

A doua zi bărbatul se duce la muncă. Muncă cu ziua, la diverși.
Seara iar la cârciumă, aceeași tovarași de pahar, poate unu-doi în plus.

Și la un pahar, două,..., noua de rachiu, se discută mult.

Discuția se animă, devine diversă, se ajunge la probleme de familie.
Bărbatul se laudă cum are el grijă de familie, cum își sărută soția când ajunge acasă, cum o ajută la treburi.

Referitor la copii chiar îi ajută la teme, "... fata mea a luat 10 la matematica ieri, asta se vede cât am lucrat eu cu ea. Cât despre ăla mic mereu îi duc prăjituri dă-lea bune".


Acesta este guvernul nostru, se laudă cu noi dar ne umilește și pe noi cercetătorii!